Rătăcind pe coridoare.

-Eh.Atunci pe bulevard. murmură mergând încet dar hotărât căci măcăr bulevardul în cunoştea bine-

Păşea în acelaşi timp cu el, amuzându-se scurt la observarea acelui lucru, strângându-l puţin de mână.

Zâmbi scurt privindu-i zâmbetul ei.
-De ce râzi? continuă să zâmbească încercând să observe ceea ce o amuza pe ea.

-Eh, nimic important, păşim în acelaşi timp, avem o coordonare bună, total neplanificată, şopti, zâmbind scurt.

Râse slab privind şi el-
-Eh. Îmi place când zâmbeşti , adică îmi place zâmbetul tău. E inocent.

-Huh..? îl privi cu o tentă de uimire, neaşteptându-se la aşa ceva. Uhm, mulţumesc, şopti zâmbind uşor. Să fiu sinceră, şi mie-mi place zâmbetul tău, plus râsul, murmură mai încet, scoţând limba la el într-un mod copilăresc.

Râse , neabţinându-se.
-Ah , dar , râsul meu e oribil..!

-Părerea ta e asta, nu înseamnă că [,] coincide cu a mea, murmură, scoţând din nou limba la el. Eu cred ce vreau ~ iar dacă spun că îmi place, atunci aşa e, continuă, râzând scurt.

-Bine , bine. E o ţară liberă , fiecare cu propiile păreri. murmură râzând.

-Aşa, mă bucur că am căzut la un acord, acum mi-e lene să mă tot contrazic, şopti râzând.

Râse slab.
-Eşti cam leneşă nu crezi?

-Hm..se poate să fiu, dar deh, asta sunt eu. Nu plănuiesc să mă schimb, deci va trebui să te obişnuieşti cu mine aşa, şopti, strâmbându-se slab.

Râse.
-Ne , ne asemănăm . Si eu spun acelaşi lucru. se strâmbă.

-C'est la vie~ Eh, avem oricum destule asemănări, murmură râzând.

-Yeah. dădu' din umeri.
-Şi părinţi tăi? întrebă băgându-şi mâinile în buzunar.

-Heh, le-am zis "la revedere" deja de 4 ani, la 15 ani am fugit de acasă. Nu i-am mai putut suporta, se tot legau de ce fac asta şi cealaltă, de ce nu mă comport ca o fată normală şi mă dedic muzicii, blah-blah. Şi pe deasupra, îmi aranjaseră şi căsătoria, iar asta a pus capac tuturor. Am plecat fără să privesc înapoi, şi nu regret deloc, şopti pe un ton calm, dând scurt din umeri.

-Uh. Nasol ..rău! Adică chestia cu căsătoria niciodată nu am înţeles-o.
-Şi ăsta e al lucru pe care îl avem în comun , cu părinţii , ai mei nu au apucat nimic de căsătorie . râse.
-Dar se opuneau în privinţa muzicii , au zis că sunt un ciudat pentru ceea ce cânt...şi neh.

-Eh, la mine se plângeau că stăteam mai mult cu vedete, bineînţeles, j-rockeri, şi că sunt prea obsedată de muzică, să învăţ atâtea instrumente, şi pe deasupra, mi-ai zis că sunt nebună pentru modul meu de gândire,atunci când mi-au citit versurile..şopti, strâmbându-se.

-Neh , sunt încuiaţi! murmură strâmbându-se.
-Şi părinţii sunt mai pretenţioşi cu fetele.

-Mda, dar eu nu voi niciodată o "prinţesă", şopti râzând.

-Păi o dată ce ai plecat de la ei , nu cred. Dar poate găseşti un tip care să te trateze regeşte.

-Nu cred în basme, n-am crezut niciodată. Să dau eu peste aşa ceva ar distruge legile universului, murmură râzând. Şi dacă aş da, nu ar fi al meu oricum, continuă, strâmbându-se.

-Iară o dai în pesimism! râse privind-o.
-Ne , da eşti frumoasă! De ce să nu ai noroc?

-Hm, probabil din cauza personalităţii, sunt o mare pacoste. Şi cred că ţi-ai dat seama de asta. Iar eu nu sunt interesată doar să existe atracţie fizică, şopti, strâmbându-se.

-Eh , draci bălaţati. râse.
-Mie îmi place şi personalitatea ta.