My room...

Stateam pe scaunul rotativ al biroului si ma leganam intr-o parte si alta, in timp ce asteptam sa descarc un film.

Se plictisi în casă,aşa că s-a dus să cunoască nişte vecini noi.Se opri în faţa unei uşi,şi bătu uşor,de trei ori,apoi aşteptă.

Un ciocanit in usa ma facu sa tresar.
- E deschis, spun, fiind curios sa vad cine este.

Deschise uşor uşa,lăsând să se vadă doar capul.Până la urmă,intră.Gata cu ruşinea...
-Uhm...deranjez?întrebă încet,cu sfială.

- nu, ia un loc te rog, ii spun fetei, invitand-o in camera si ma intorc spre ea.

Se aşeză pe canapea,urmărindu-l pe băiat cu privirea.
-Mă numesc Yue Kai!Poţi să-mi zici Siannodel,sau Yue.Tu cum te numeşti?

- Ma numesc Lexan Dior, dar prefer Xan, incantat, ii spun, zambindu-i prieteneste.

-Încântată,de asemenea!Uhm...după nume eşti francez.Am dreptate?Întrebă,chicotind scurt.Ea era din China,şi credea că deja şi-a dat seama de asta.

- Sunt din Grecia. Sunt jumatate norvegian si jumatate elen, ii spun, chicotin usor. Tu esti chinezoaia. Am dreptate sau ma insel? O intreb, ridicand o spranceana.

-Da.Numele mă dă de gol,aşa-i?Apropo,ai un pahar cu apă?Îmi este cam sete,spuse chicotind uşor.

- Accentul te da de gol, ii spun, zambindu-i si ii dau un pahar cu apa. Stiu ca nu-i frumos sa intreb o domnisoara, dar cati ani ai?

-Am,începu ea,câţi îmi dai?întrebă apoi,chicotind uşor şi luă paharul,luând câteva guri.

- 18 ani sau poate mai putin, dar mizez pe 18 ani, spun, punandu-ma pe scaun.

-Ah?"Optişpe ani sau mai puţin"?Repetă ea cuvintele băiatului.Am optişpe...Par de şaişpe?Nu cred...Sau poate da...?Tu câţi ani ai?

- 19 ani, facuti, ii spun, zambindu-i usor. Cu ce te ocupi?

-Mulţi înainte ! Păi,sunt model şi studentă.Mai cânt din când în când la chitară şi cu vocea.În rest...nimic.Tu?

- As spune ceva de genu "daca iti zic, ar trebui sa te omor", dar nu am sa spun. Sunt luptator de taijutsu si sunt expert in computere si date electronice si mai sparg cate o data baze de date, ii spun, zambindu-i prietenos si calduros.

-Wow!Taijutsu...ce tare ! Şi mersi că n-ai spus-o...nu vreau să mor.Mai am de trăit ceva timp. Keke !

- Nu suport moarte in jurul meu. Cred ca e fain sa fi cantareata.

-Nu sunt cântăreaţă.Eşti singurul care ştie că mai cânt din când în când.Alţii nu m-ar aprecia...Am încercat să-i spun mamei că vreau să îmi fac o carieră în muzică dar ea mi-a spus că nu are timp de discutat şi nu ştiu ce.Într-un fel m-a descurajat.

- Eu am fost crescut de mic de unchiul meu si el m-a incurajat in toate sporturile care le alegeam. Eu am invatat de la el sa incurajez oameni in cea ce isi doresc sa faca. Ar trebui sa incerci sa devi cantareata, ii spun, zambindu-i incurajator.

-Da?Nici nu m-ai auzit cântând...poate sunt afoană,te-ai gândit?

- Mai afon decat mine nu cred, spun, chicotind usor.

-Serios?Vrei să vezi cât de afoană sunt?întrebă,aşteptându-i răspunsul,lăsându-şi capul pe spate.

- Vreau sa aud, spun, privind-o serios.