Sao'z place~

-Argh...ce ai păţit? o privi pe fată ridicându-se în şezut.

-Huh? Ah, nimic, nimic, mă deştept şi eu, cică, murmură bosumflându-se.

-Păi nu eşti destul de deşteaptă? râse slab.

-Se pare că nu în toate privinţele, am probleme pe unele părţi, mormăi râzând slab, mascându-şi oftatul.
După un timp realiză faptul că stătea pe acesta, ridicându-se încet.
-Gomen, murmură, privind în altă direcţie. Cred că am reuşit să mă trezesc la realitate, continuă pe un ton mai încet, strâmbându-se.

-Neh , nu e nimic. se strâmbă puţin.
-Da tu ai păţit ceva. Am făcut eu ceva... întrebă învinovăţindu-se de supărarea fetei , ridicându-se în picioare.

-Ah? Neah, nu e vina ta, deci nu te învinovăţii. Eu am încercat să atentez la ceva ce probabil nu voi putea avea niciodată, şi pentru asta mă simt frustrată, şopti, sperând ca el să nu se prindă la ce anume se referea.

-Da de ce? Niciodată să nu spui nu. murmură dând din umeri.
-Şi de ce eşti aşa pesimistă? Neh. Fi mai optimistă. zâmbi.

-Eh, eh, uşor de zis, greu de făcut, şopti, amuzându-se slab. În fine, voi încerca să fiu optimistă, continuă strâmbându-se slab, reuşind să zâmbească cald.

Zâmbi mulţumit.
-Aşa e mai bine!

-Dacă spui tu, murmură dând scurt din umeri, încercând să-şi revină la normal.
"Ne, Sao, ar fi o mare prostie.." gândi strâmbându-se, luând poziţia turcească pe pat.

Se aşeză şi el pe covor , privind cu ce era îmbrăcat , parcă venea de la un concert , pantaloni mulaţi negri plini de lanţuri şi o bluză asortată.

Îl privi scurt, bănuind la ce se referă mirarea de pe chipul tânărului.
-Hehe, dacă te vedea o fană aşa..tot erai mort, cu tot cu ochelari la ochi sau nu, murmură, râzând, preferând să nu-şi imagineze.

-Yay , da nu ştiu de ce m-am îmbrăcat aşa. râse slab , încercând să îşi amintească motivul.

-Uhm, ai avut vreun concert, sau trebuie să ai..? Ai uitat cumva de aşa ceva..? întrebă într-un mod rapid, sperând să nu se fi întâmplat tocmai asta.

Se gândi.
-Noh...şi dacă aş fi uitat deja m-ar fi terorizat colegii cu sms-uri şi apeluri.

-Îmi imaginez, şopti râzând scurt. Atunci e bine, plus că aşa îţi stă cel mai bine, cred. Deşi..sunt curioasă în haine normale cum ai fi arătat, continuă, pătrunzând într-o stare de meditaţie încercând să-şi imagineze.

-Ah. Nu cred că vrei să mă vezi. râse amintindu-şi cât de tocilar arăta în generală.

-De ce nu? Tot tu ai fi, indiferent de haine, şopti strâmbându-se scurt.

-Da , dar neh , eu sunt urât şi aşa , da apoi cu haine obişnuite. râse slab.

-Cum îndrăzneşti să spui aşa ceva? întrebă puţin mai răstit, privindu-l îmbufnată. Dacă tu eşti urât, atunci eu ce naiba sunt? Sperietoare de ciori? întrebă pe un ton mai sarcastic, amuzându-se slab. C'mon, ai o grămadă de fane, şi să nu crezi că sunt înnebunite neapărat după muzica ta, mai degrabă după aspect~ Deci, nici măcar o secundă să nu te gândeşti că eşti urât.

Bufni în râs.
-Ne , eu nu sunt de acord. Şi tu să taci..! Că eşti frumoasă , prea frumoasă pentru ţara asta! murmură dând din cap.
-Şi să nu comentezi ceva. râse

-Da, sigur, urmează să zici că sunt Zeiţa Frumuseţii sau ceva, murmură, râzând scurt. Eh, eh, comentez, pentru că nici eu nu pot fi de acord cu tine. Hmph! Dacă tu zici că eşti urât, atunci şi eu sunt, şopti, punându-şi mâinile în sân, îmbufnându-se într-un mod copilăresc.

Se gândi preţ de două-trei secunde.
-Bine deci dacă eu sunt urât eşti şi tu...şopti.
-Eu sunt Zeul Frumuseţii!! râse ştiind că acum urma să fie ea Zeiţa Frumuseţii.

-Eh? Asta e o schimbare radicală, cărui fapt se datorează? Dar..nu contează, măcar recunoşti adevărul. Dar, oh, spune-mi că nu urmează să zici că eu sunt la acelaşi nivel cu tine, şopti, privindu-l suspicios.
"Asta ar fi culmea."

-Ba da! zâmbi.
-Păi dacă ai zis că suntem urâţi amândoi , eu zic atunci că suntem Zeii Frumuseţii! râse copilăresc.